desigur, interesante.
— Da, vin. Cred ca as muri daca as mai ramâne multa vreme în fata acestui om.
Si, sculându-se repede, Haydée se înfasura în burnusul ei de casmir alb, brodat cu perle si cu margean, si iesi în momentul în care cortina se ridica.
— Spuneti daca omul acesta nu este curios? îi spuse contesa G lui Al¬bert, care se înapoiase la ea; asculta cu religiozitate actul al treilea din Ro¬bert si pleaca în momentul în care începe al patrulea.
XVII SPECULATII LA BURSA
Dupa câteva zile de la întâlnirca- aceasta, Albert de Morcerf veni sa faca o vizita contelui de Monte-Cristo în casa de pe Champs-Elisée ce ca¬pa¬tase aerul de palat pe care, gratie imensei sale averi, contele îl dadea chiar celor mai efemere locuinte ale sale.
Venea sa-i repete multumirile doamnei Danglars, pe care i le mai adu¬sese o scrisoare semnata baroana Danglars, nascuta Herminie de Ser¬vieux.
Albert era însotit de Lucien Debray, care asocie cuvintelor prietenului sau câteva complimente neoficiale, fara îndoiala, dar a caror sursa contele nu putea sa nu o suspecteze.
I se paru chiar ca Lucien venea sa-l vada mânat de un dublu senti¬ment de curiozitate, si ca jumatate din acest sentiment por¬nea din Chaus¬sée-d'Antin. Putea presupune, într-adevar, fara teama de a se însela, ca doamna Danglars, neputând cunoaste cu propriii ei ochi interiorul unui barbat care daruia cai de treizeci de mii de franci si