fru¬moase, revad tablouri imense, orizonturi mari, cu Pindul si Olimpul în de¬partare. Apoi am în inima trei sentimente cu care cineva nu se plictiseste niciodata; tristete, iubire si re¬cunostinta.
— Haydée, tu esti o vrednica fiica a Epirului, gratioasa si poetica, si se vede ca descinzi din familia aceea a zeitelor din tara ta. Fii deci linistita, copila mea, voi cauta ca tineretea ta sa nu fie pierduta, caci daca tu ma iu¬besti ca pe parintele tau, eu te iubesc ca pe copila mea.
— Te înseli, stapâne. Nu-l iubeam pe tatal meu cum te iubesc pe tine. Dragostea pentru tine e alta: parintele meu a murit si eu nu am murit. În timp ce daca tu ai muri, as muri si eu.
Contele întinse mâna fetei cu un zâmbet de profunda duiosie. Ea i-o saruta ca de obicei.
Si contele, pregatit astfel pentru întrevederea ce urma s-o aiba cu Mor¬rel si familia lui, pleca murmurând versurile lui Pindar.
„Tineretea e o floare al carei fruct e dragostea... Fericit gradi¬narul ca¬re-o culege dupa ce a vazut-o înmugurind încet."
Conform ordinelor sale, trasura era gata. Se urca si, ca de obicei, tra¬sura porni în galop.
XIII FAMILIA MORREL
Contele ajunse în câteva minute în strada Meslay, numarul 14.
Casa era alba, zâmbitoare, în fata cu o curte cu doua mici tufisuri pli¬ne de flori destul de frumoase.
În portarul care îi deschise poarta, contele recunoscu pe batrânul Coclčs. Dar pentru ca, va reamintiti, n-avea decât un ochi si pentru ca în noua ani ochiul slabise si mai mult, Coclčs nu-l recunoscu pe conte.