niste banditi, niste hoti, în ruine. A fost salvat de acolo în chip miracu¬los. Daca nu ma însel a povestit ceva sotiei si fiicei mele când s-a înapoiat din Italia.
— Doamna baroana îi asteapta pe domni, spuse lacheul înapoindu-se.
— Pornesc înaintea dumneavoastra pentru a va arata drumul, spuse Danglars, înclinându-se.
— Iar eu va urmez, îi raspunse Monte-Cristo.
X CAII SUR-ROTATI
Baronul, urmat de conte, strabatu un sir lung de încaperi remarcabile prin somptuozitatea lor greoaie si prin prostul-gust fastuos si ajunse pâna în buduarul doamnei Danglars — o camera mica, octogonala, tapetata cu atlas roz, acoperit de dan¬tela. Fotoliile erau de lemn vechi poleit, cu stofe vechi. Partea de deasupra usilor înfatisa scene pastorale în genul lui Bou¬cher. În sfârsit, doua pasteluri dragute în medalion, armonizate cu restul mobilei, faceau din odaita aceasta singura din palat cu o nota deosebita. E drept ca scapase planului general întocmit de domnul Danglars si de arhi¬tectul sau, una dintre cele mai de seama celebritati ale Imperiului; si ca de¬corarea ei si-o rezer¬vasera numai baroana si Lucien Debray. De aceea, domnul Dan¬glars, mare admirator al antichitatii în maniera în care o întel¬egea Directoratul, dispretuia camaruta cocheta unde de alt¬minteri el nu era admis decât cu conditia ca-si va justifica prezenta cu o alta persoana. În realitate, nu Danglars prezenta, ci dimpotriva el era prezentat, si era bi¬ne sau rau-primit dupa cum figura musafirului îi era baroanei placuta sau nu.
Doamna Danglars, a carei frumusete putea sa fie înca amin¬tita în ciu¬da