mare senior.
— Un mare senior! repeta Debray.
— Un mare senior al lumii, domnule Debray, spuse Château-Renaud.
III DEJUNUL
Contele era, va amintiti, un comesean sobru. Albert facu re¬marca a¬ceasta, marturisind temerea ca, de la început, viata pari¬ziana va displacea calatorului prin latura ei cea mai materiala, dar totodata si cea mai nece¬sara.
— Draga conte, spuse el, ma vedeti cuprins de-o temere: ca bucataria din strada Herdel nu va va fi pe plac, la fel ca cea din piata Spaniei. Ar fi trebuit sa va întreb ce doriti si sa prepar câteva bucate pe gustul dumnea¬voastra.
— Daca m-ati cunoaste mai bine, domnule, raspunse contele zâm¬bind, nu v-ar preocupa o grija aproape umilitoare pentru un calator ca mi¬ne care a trait, rând pe rând, cu macaroane la Neapole, cu polenta la Mila¬no, cu ghiveci la Valencia, cu pilaf la Constantinopol, cu orez în India si cu cuiburi de rândunele în China. Bucataria, nu exista pentru un cosmopolit ca mine. Manânc de toate si pretutindeni, însa manânc putin. Iar astazi, când îmi reprosati sobrietatea, ma gasesc într-un moment cu pofta de mâncare, caci de ieri-dimineata nu am gustat nimic.
— Cum, de ieri-dimineata? exclamara tovarasii de masa. N-ati mâncat nimic de douazeci si patru de ore?
— Nu, raspunse contele de Monte-Cristo. Fusesem obligat sa ma abat din drum si sa iau informatii în împrejurimile lo¬calitatii Nîmes, astfel ca eram oarecum în întârziere si n-am vrut sa ma opresc.