— Îmi fagaduiti?
— Va jur.
— Bine. Adio, domnisoara! Ramâneti totdeauna o fata buna si sfânta cum sunteti, si nadajduiesc ca Dumnezeu va va. rasplati, dându vi l pe Emmanuel ca sot.
Julie scoase un mic strigat, deveni rosie ca o cireasa si se tinu de ram¬pa sa nu cada.
Strainul îsi continua drumul facându i un semn de despartire.
În curte îl întâlni pe Penelon, care tinea în fiecare mâna câte un fisic de o suta de franci si parea ca nu se hotaraste sa l ia.
— Vino încoace, prietene, îi spuse el; am sa ti vorbesc.
XXX 5 SEPTEMBRIE
Termenul acordat de mandatarul casei Thomson si French, în mo¬men¬tul când Morrel se astepta mai putin, i se paru bietului armator una din acele cotituri care anunta omului ca soarta s a saturat, în sfârsit, sa se mai tina de capul lui. Povesti în ziua aceea, fiicei, sotiei sale si lui Em¬ma¬nu¬el ce i s a întâmplat, si un dram de speranta, daca nu de liniste, reintra în familie. Din pacate, însa, Morrel n avea a face numai cu casa Thomson si French, care se aratase fata de el asa de binevoitoare. Precum spusese, în comert ai parteneri, nu prieteni. Când se gândea profund, nu întelegea nici atitudinea generoasa a domnilor Thomson si French fata de el; nu si o explica decât prin reflexia inteligent egoista pe care casa va fi facut o: e mai bine sa sprijinim un om care ne datoreaza aproape trei sute de mii franci si sa avem acesti trei sute de mii de franci peste trei luni, decât sa i grabim ruina si sa ne alegem cu