Caderousse se îngalbeni si se clatina.
— Fals? murmura el, fals? de ce mi ar fi dat un diamant fals?
— Ca sa afle secretul tau fara sa l plateasca, nataraule.
Caderousse ramase o clipa ametit sub povara presupunerii.
— O, spuse el dupa o clipa, luându si palaria pe care o puse peste basmaua rosie înnodata în jurul capului; vom vedea în curând.
— Si cum?
— La Beaucaire este târg; sunt acolo bijutieri din Paris; ma duc sa li l arat. Tu pazeste casa, nevasta, peste doua ceasuri ma înapoiez.
Si Caderousse se napusti din casa, pornind în goana pe drumul opus celui pe care apucase necunoscutul.
"Cincizeci de mii de franci! murmura Carconta când ramase singura. Sunt bani... dar nu sunt o avere."
XXVIII REGISTRELE ÎNCHISORILOR
În ziua urmatoare aceleia când, pe drumul Bellegarde Beaucaire, se petrecuse scena pe care am descris o, un barbat între treizeci, treizeci si doi de ani, îmbracat cu un frac albastru, cu pantaloni de nankin si cu vesta alba, având totodata si accentul britanic, se prezenta primarului de Marsilia.
— Domnule, îi spuse el, sunt primul functionar al casei Thomson si French din Roma. Suntem de zece ani în relatii cu casa Morrel si fiul din Marsilia. Avem aproape o suta de mii de franci angajati în aceste relatii si suntem oarecum nelinistiti, deoarece se spune ca firma e amenintata cu ruina: sosesc, prin urmare, direct de la Roma pentru a va cere informatii asupra casei.