în râs.
Dantčs nu pricepu prea bine gluma, dar parul i se zbârli în cap.
— Bravo, am ajuns, relua primul.
— Mai departe, mai departe, spuse celalalt, stii bine ca ultimul a ra¬mas în drum, zdrobit de stânci, si ca guvernatorul ne a certat a doua zi ca suntem trântori.
Facura înca vreo patru, cinci pasi, urcând mereu, apoi Dantčs simti ca e apucat de cap si de picioare si leganat.
— Una, spusera groparii.
— Doua.
— Trei!
În momentul acela Dantčs se simti zvârlit într un vid enorm, straba¬tând aerul ca o pasare ranita, cazând, cazând mereu, cu o spaima care i îngheta inima. Desi tras în jos de un obiect greu care îi precipita zborul, i se paru ca prabusirea dura un secol. În sfârsit, intra cu un zgomot înfrico¬sator, ca o sageata, într o apa înghetata ce l facu sa scoata un strigat îna¬busit în chiar clipa aceea de scufundare.
Dantčs fusese zvârlit în mare, la fundul careia îl târa o ghiulea de fier, legata de picioarele sale.
Marea e cimitirul Castelului If.
XXI INSULA TIBOULEN
Naucit, aproape sufocat, Dantčs avu totusi prezenta de spirit sa si ti¬na rasuflarea si, deoarece mâna dreapta, precum am spus, tinea cutitul deschis, gata pentru orice eventualitate, el spinteca repede sacul, scoase bratul, pe urma capul; dar atunci, în ciuda miscarilor pe care le facu,