stapâ¬nea cel mai napraznic hohot de plâns care a iesit vreodata din pieptul unui parinte parasit în acelasi timp de sotie si de fiu.
Auzi curând pocnetul usii de fier a trasurii, apoi glasul birjarului, apoi huruitura birjei greoaie zgudui geamurile; se napusti atunci în dormitorul sau ca sa vada înca o data tot ce iubise pe lume; dar trasura pleca fara ca Mercédčs sau Albert sa întoarca capul spre casa pustiita pentru a i darui ei, pentru a i darui parintelui si sotului parasit, ultima privire, ramasul bun si regretul, adica iertarea.
De aceea, în momentul când rotile trasurii zguduiau caldarâmul, o detunatura rasuna si o dâra de fum cenusiu iesi printr unul din geamurile ferestrei dormitorului, sparta de puterea detunaturii.
XIX VALENTINE
Ati ghicit unde avea treaba Morrel si la cine se ducea.
De aceea, despartindu se de Monte Cristo, Morrel porni agale spre ca¬sa Villefort.
Spunem agale pentru ca Morrel avea mai mult de o jumatate de ora în fata sa pentru a strabate cinci sute de pasi; dar, cu toate ca timpul îi era mai mult decât îndestulator, se grabise sa se desparta de Monte Cristo, ti¬nând mult sa ramâna singur cu gândurile sale.
Îsi cunostea ora, ora la care Valentine, asistând la dejunul lui Noir¬tier, era sigura ca nu va fi tulburata. Noirtier si Valentine îi daruisera doua vizite pe saptamâna, si el venea sa profite de dreptul acordat.
Sosi. Valentine îl astepta. Nelinistita, aproape buimacita, ea îi lua mâ¬na si îl duse în fata bunicului.