unui secret de fa¬mi¬lie în stare sa ucida pentru de a pururi, la tânar, sentimentul pietatii fili¬ale.
— Tot Providenta! murmura el; o, abia de astazi am siguranta ca sunt trimisul Domnului!
XVII MAMA SI FIUL
Contele de Monte Cristo îi saluta pe cei cinci tineri cu un zâmbet plin de melancolie si demnitate, si se urca din nou în trasura sa, împreuna cu Maximilien si cu Emmanuel.
Albert, Beauchamp si Château Renaud ramasera singuri pe câmpul de bataie.
Tânarul atinti asupra martorilor o privire care, fara a fi timida, le ce¬rea parca parerea asupra scenei de adineauri.
— Scumpe prieten — glasui Beauchamp cel dintâi, fie ca era mai sen¬sibil, fie ca era mai spontan — da mi voie sa te felicit: iata un deznoda¬mânt neasteptat la o afacere destul de neplacuta.
Albert ramase mut si concentrat în reveria sa. Château Renaud se multumi sa si bata cizma cu cravasa.
— Nu plecam? întreba el dupa tacerea aceasta stânjenitoare.
— Când vreti, raspunse Beauchamp; lasati mi numai ragazul de a a¬duce laude domnului de Morcerf; a facut azi dovada unei generozitati asa de cavaleresti... de rare!
— O, da! spuse Château Renaud.
— E minunat lucru, continua Beauchamp, sa poti pastra asupra ta o stapânire asa de mare!
— De buna seama: în ceea ce ma priveste, eu n as fi fost în stare,