XV NOAPTEA
Domnul de Monte Cristo astepta, potrivit obiceiului sau, pâna când Duprez cânta faimosul Urmeaza ma! si abia atunci se scula si iesi.
La usa Morrel se desparti, repetând fagaduiala ca va fi cu Emmanuel a doua zi dimineata la sapte fix. Se urca pe urma în cupeu, calm, zâmbi¬tor. Peste cinci minute era acasa. Ar fi trebuit sa nu l cunosti însa pe conte pentru a te lasa înselat de expresia cu care el spuse lui Ali când intra:
— Ali, pistoalele cu toc de fildes!
Ali aduse cutia stapânului, iar acesta începu sa examineze armele cu o luare aminte fireasca pentru un om ce si încredinteaza viata crâmpeiului de fier si plumb. Erau pistoale speciale pe care Monte Cristo le comandase pentru a trage la tinta în apartamentele sale. O capsula ajungea sa izgo¬neasca glontul si, din camera de alaturi, n ar fi putut sa banuiasca nimeni ca, asa cum se zice în termeni de tir, contele se îndeletnicea cu exersarea mâinii. Luase arma în mâna si cauta punctul de ochire pe o placa mica de tabla care îi servea de tinta, când usa cabinetului se deschise si Baptistin intra.
Mai înainte însa ca el sa deschida gura, contele zari prin usa ramasa deschisa, în penumbra încaperii vecine, o femeie voalata care venise dupa Baptistin.
Ea l a zarit pe conte cu pistolul în mâna, a vazut doua spade pe masa si a înaintat repede.
Baptistin îsi consulta stapânul cu privirea. Contele facu un semn. Baptistin iesi si închise usa în urma lui.
— Cine sunteti dumneavoastra, doamna? întreba contele pe femeia voalata.