— Te întreb numai în ce stadiu e casatoria dumitale. La naiba, nu ve¬dea în cuvintele mele altceva decât vreau eu sa spun, si nu le da mai multa importanta decât au ele.
— Nu, spuse Albert, casatoria e rupta.
— Bine, glasui Beauchamp.
Apoi, vazând ca tânarul cadea iarasi în melancolie:
— Uite, Albert, îi spuse el, hai sa iesim; o plimbare în padure cu fae¬tonul sau pe cal te va distra; ne vom înapoia pe urma sa luam masa unde¬va si te vei duce dupa aceea la treburile dumitale, iar eu la ale mele.
— Cu placere, spuse Albert, dar sa iesim pe jos: cred ca putina obo¬seala îmi va face bine.
— Fie, spuse Beauchamp.
Si, iesind pe jos, prietenii o luara pe bulevard. Când ajunsera la Ma¬deleine, Beauchamp spuse:
— Asculta, deoarece suntem în drum, hai sa ne abatem putin pe la domnul de Monte Cristo; te va distra; e un om admirabil pentru refacerea spiritelor, deoarece nu pune întrebari niciodata; iar dupa parerea mea, oa¬menii care nu pun întrebari sunt cei mai iscusiti consolatori.
— Fie, spuse Albert; haidem la el: mi e drag.
XI CALATORIA
Monte Cristo scoase un strigat de bucurie vazându i pe tineri împreu¬na.
— Bravo! spuse el. Nadajduiesc ca totul s a sfârsit, s a aranjat.
— Da, glasui Beauchamp; zvonuri absurde care s au spulberat sin¬gu¬re, si care, daca s ar repeta acum, ar avea în mine cel dintâi dusman. Prin