— Fiica unuia dintre cei mai fideli servitori ai Maiestatii voastre.
— Da, da; dar sa revenim la complot, domnule de Villefort.
— Sire, mi e teama ca e mai mult decât un complot, mi e teama ca e o conspiratie.
— O conspiratie pe vremurile astea, spuse regele zâmbind, e un lucru usor de planuit, dar mai greu de dus la capat prin simplul fapt ca, restabi¬lit de ieri pe tronul stramosilor nostri, avem ochii deschisi deopotriva asu¬pra trecutului, asupra prezentului si asupra viitorului. De zece luni minis¬trii mei sporesc supravegherea pentru ca litoralul Mediteranei sa fie bine pazit. Daca Bonaparte ar debarca la Neapole, întreaga coalitie s ar ridica, mai înainte ca el sa ajunga la Piombino. Daca ar debarca în Toscana, ar pune piciorul în tara inamica. Daca debarca în Franta, va debarca împreu¬na cu o mâna de oameni, iar noi îi vom veni lesne de hac, dusmanit cum e de populatie. Linisteste te, deci, domnule. Nu conta însa mai putin pe re-cunostinta noastra regala.
— A, iata l pe domnul Dandré! exclama ducele de Blacas.
În momentul acela ministrul politiei aparu într adevar, în pragul usii, palid, tremurând. Privirea lui clipocea de parca ar fi fost izbit de o lumina puternica.
Villefort facu un pas pentru a se retrage. Îl retinu însa o strângere de mâna a domnului de Blacas.
XI CAPCAUNUL DIN CORSICA
La aparitia figurii tulburate a domnului Dandré, Ludovic al XVIII lea împinse cu violenta masa dinaintea careia se gasea.
— Ce ai, domnule baron? exclama el. Pari tulburat: tulburarea, ezita¬rea