dat profesori, iar când am împlinit treisprezece ani m a vândut sulta¬nului Mahmud.
— De la care am rascumparat o eu, precum ti am spus, Albert — gla¬sui Monte Cristo — pentru un smaragd la fel cu acela în care îmi pun pas¬tilele de hasis.
— O, tu esti bun, esti mare, stapâne, si sunt fericita ca îti apartin tie! declara Haydée sarutând mâna lui Monte Cristo.
Albert ramasese ametit de cele ce auzise.
— Haide, ispraveste ti ceasca de cafea, îi spuse contele, istorisirea s a sfârsit.
IV NI SE SCRIE DIN IANINA
Franz iesise din camera lui Noirtier asa de buimacit si clatinându se asa de tare încât Valentinei i se facuse mila de el.
Villefort, care nu articulase decât câteva cuvinte fara sir, si care se re¬fugiase în cabinetul sau, primi peste doua ceasuri urmatoarea scrisoare:
"Dupa cele ce a destainuit azi dimineata domnul Noirtier de Villefort, nu se poate concepe ca este cu putinta o alianta între familia sa si aceea a domnului Franz d'Épinay. Domnul Franz d'Épinay se îngrozeste la gândul ca domnul de Villefort, care parea sa cunoasca evenimentele povestite azi dimineata, nu l a înstiintat din timp".
Oricine l ar fi vazut în momentul acesta pe magistrat, încovoiat sub lovitura, nu si ar fi închipuit ca el o prevedea; într adevar nu se gândise niciodata ca parintele sau va împinge sinceritatea sau, mai bine zise, as¬primea pâna la a povesti o astfel de întâmplare. E drept ca