— Domnisoara, domnisoara, striga Franz, bunicul dumneavoastra a facut semn ca poate sa mi l arate... pe omul acela... Ajutati ma... dumnea¬voastra îl întelegeti... dati mi concursul.
Noirtier privi dictionarul.
Franz îl lua cu un tremur nervos si pronunta pe rând literele alfabetu¬lui pâna la E.
La litera aceasta batrânul facu semn ca da.
— E, repeta Franz.
Degetul tânarului luneca pe cuvinte; dar la toate cuvintele, Noirtier raspundea printr un semn negativ.
Valentine îsi ascundea capul în mâini.
În sfârsit, Franz ajunse la cuvântul Eu.
— Da, facu batrânul.
— Dumneavoastra? exclama Franz si parul i se zbârli pe cap; dum¬nea¬voastra, domnule Noirtier, l ati ucis pe parintele meu?
— Da, raspunse Noirtier fixând asupra tânarului o privire impunatoa¬re.
Franz cazu fara puteri într un jilt.
Villefort deschise usa si fugi, caci îi venise în minte sa înabuse bruma de existenta ce staruia înca în inima cumplita a batrânului.
II PROGRESELE LUI CAVALCANTI FIUL
Între timp, domnul Cavalcanti tatal plecase sa si reia serviciul, dar nu în armata Maiestatii sale Împaratul Austriei, ci la ruleta din Lucca.
Se întelege ca ridicase cu cea mai scrupuloasa exactitate, pâna la ul¬tima lascaie, suma care îi fusese alocata pentru calatorie si ca recompensa pentru chipul impunator, solemn, cu care îsi jucase rolul de