stapân conduce singur.
— Si eu sa ramân cu capul gol? întreba Andrea.
— Eh, vântul bate asa de tare încât se prea poate sa-ti fi luat palaria, spuse Caderousse.
— Haide, sa ispravim odata! glasui Andrea.
— Pai cine te opreste? Nadajduesc ca nu eu, spuse Cade¬rousse.
— Sst! sopti Cavalcanti.
Trecura bariera fara nici o piedica.
În dreptul primei strazi care se încrucisa, Andrea opri calul si Cade¬rousse sari jos.
— Ei, dar mantaua servitorului si palaria mea?
— N-o sa vrei sa capat guturai! raspunse Caderousse.
— Dar eu?
— Tu esti tânar, pe câta vreme cu încep sa îmbatrânesc; la revedere, Benedetto!
Si, afundându-se în ulicioara, disparu.
— Oh, cum nu poate omul sa fie pe deplin fericit! glasui Andrea cu un suspin.
XXVIII SCENA CONJUGALA
În piata Ludovic al XV-lea, cei trei tineri se despartira — Morrel apu¬când pe bulevard, Château-Renaud pe. podul Revolutiei si Debray mer¬gând înainte pe chei.
Dupa toate probabilitatile, Morrel si Château-Renaud ajun¬sera la ca¬minele lor domestice — asa se spune înca la tribuna Camerei, în discur¬surile bine alcatuite, si la teatrul din strada Richelieu, în